vineri, 27 februarie 2009

KRITIKON- amorțeala omului comun




toți suntem comuni, iar în acest fluid de consistența crescută,în care suntem prinși cu toții și depinzând cu toții de mișcările și valurile celorlalți, eu nu deosebesc unul mai acătări.
suntem toți sclavii unui scop neprecizat. muncim pentru bani, adică pentru bunăstarea personală și bucurii mărunte; dar munca, munca noastră , a tuturor adunată la un loc, ce finalitate are? ne pierdem în detaliu și eu nu văd direcția spre care se îndreaptă omenirea. care este scopul omului.
am ajuns să cred că singurul steag sub care merită să lupt este „pielea”(CURZIO MALAPARTE) și singurul popor căruia ăi sunt patriot este mica mea familie. trist , dar eu cred că asta este boala civilizației capitaliste . o civilizație care are ca și principiu de existență individualismul. te descurci, foarte bine; nu faci față , te ignorăm.
până una altă familia și cititul carților sunt motive bune să-mi pun masca omului satisfăcut și împlinit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

vizitatori

bulinute rosii

cactusi faini