cartea lui will self e minunanta. e o dovada ca se poate face arta din cateva idei simple. am citit cartea amuzat. acum stau si tot rumeg la ea pentru ca intrevad multe chei , multe moduri de interpretare.
in prima parte e un final apocaliptic, criminalul in serie este aici in stadiu infantil (frustrarea si dorinta de putere te imping la crima; de asemenea dorinta de pastrare a status quo-ului vietii tale te omping la acelasi lucru). ce au cei mai multi criminali in serie in comun? raspuns: CUC.
partea a doua e o farsa minunata, are un final de toata dulceata cartilor de dragoste romantice.
continutul insa este ca o prajitura cu diverse componente pe care le descoperi anticipativ iar apoi gustativ. citeam si ma distram de minune, mitul politically correctness e fondul cartii, dar acest scriitor se joaca. dragostea ca si chimie salvatoare e prezenta de la inceput la sfarsit. societatea londoneza(capitalista, vestica, moderna, actuala) e prinsa in carte si e redata mie.
elena ferrante e o femeie. o femeie ce scrie. dar cand scrie o face blestemand, pagina cu pagina, creatorul plapandului trup si tristului suflet apartinand femeii de azi. o femeie devodata , iubitoare, psihic dependenta de perechea sa. imi plac femeile care nu tipa.
shogun e un tezaur. o ciocnire intre civilizatii idealizata. eu cred ca eroul adevarat a sfarsit in prima saptamana fiert in cazan, chiar in momentul acela a compus si o melodie dramatica, sfasietoare care a ramas ca o amintire distincta in mintea lui ISHIDO.
O astfel de amintire veti vedea surprinsa si in videoclipul de azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu